Radio Simplu

Bebelusul este tare suparat, insa mama lui filma reactia amuzanta a cainelui in fata acestei situatii

Cainii care cresc in aceeasi familie alaturi de bebelusi vor interactiona de cele mai multe ori cu acestia intr-un mod adorabil.

Mama micutului surprinde pe camera de luat vederi un moment nepretuit care ii are ca protagonisti pe bebelusul ei alaturi de catelusul lor de companie.

Acest bebelus este extrem de suparat si nimic nu pare sa-l impace decat catelusul familiei, care incearca sa-i raspunda cu aceeasi naturalete.

De cate ori bebelusul plange cu lacrimi de crocodil, catelusul se porneste sa urle prelung de parca ar vrea sa-l imite perfect.

In acel moment, bebelusul se opreste din plans pentru ca in clipa urmatoare, cand micutul patruped se opreste din urlat, aceasta sa inceapa sa planga instantaneu.

Acest schimb de replici se repeta de cateva ori, semn ca doar catelusul il poate linisti pe micut cu glasul lui convingator.

Pe de alta parte poate ca patrupedul este deranjat de plansetul copilului si prin urlete lui vrea sa-i dea de inteles ca acest lucru il deranjeaza.

Oricare ar fi realitatea, momentul de familie este unul cu adevarat special care ii emotioneaza profund pe ceilalti membri ai familiei si cu siguranta il va amuza chiar si pe copil cand acesta va creste mare si va privi aceste imagini.

 

O serie de studii științifice au arătat că acei copii care aveau un câine, făceau mai mult exercițiu fizic comparativ cu cei care nu aveau câine.

Dacă ne gândim…câtă energie are un cățel și-un copil –se potrivesc de minune la joacă!

Pe lângă asta, Academia Americană de Pediatrie a arătat că acei copii care de mici aveau acasă o pisică sau un câine, sunt mai sănătoși, au mai puține probleme respiratorii, infecții la ureche și au nevoie de tratament medical pe antibiotice mai scurt, comparativ cu acei copii care nu aveau animale de companie.

Dincolo de beneficiile fizice, oare pot fi și unele la nivel cognitiv? Ei bine, cercetări din domeniul dezvoltării umane ne arată că da.

Acei copii care trăiesc alături de un animal de companie, pot să treacă peste unele dificultăți de învățare.

Spre exemplu, mulți copilași aleg să le citească povești cățeilor sau pisicilor – fără a se simți presați să fie cei mai buni la citit sau povestit.

Astfel probleme de limbaj pot fi depășite, datorită motivației lor de a fi cât mai apropiați de animăluț!

Poate părea surprinzător, însă putem învăța abilități sociale (așa-zisa competență socială) de la animale. Specialiștii în dezvoltarea umană o definesc ca: deținerea abilităților sociale, emoționale și intelectuale și a comportamentelor necesare unui membru de succes al societății.

Pentru a fi „membri de succes” ai acestei societăți există acea serie de abilități pe care o învățăm în primul rând de la părinți, de la educatori și uite că putem învăța și de la animale.

O abilitate importantă este empatia, dezvoltarea acesteia este crucială în interacțiunile om-om și presupune capacitatea de a înțelege perspectiva altcuiva ca și cum am fi în locul lor, evitarea judecării și recunoașterea emoțiilor celuilalt.

Vă întrebați probabil ce legătură are acest lucru cu animalele, pentru că e evident că pare să se dezvolte în interacțiunile dintre oameni. Deja știm că animalele au emoții și ni le comunică în limba lor, noi trebuie doar să le înțelegem.

Copiii pot face asta mai ușor deoarece, văd un prieten drag și apropiat în animalul de companie. Așadar, deținerea unui animal de companie poate ajuta la formarea empatiei și mai mult decât atât poate fi transferată în interacțiunea cu omul.

În încheiere mi-aș dori să punem accent pe faptul că astfel de învățături pot fi preluate de la animale doar dacă avem o relație pozitivă, bazată pe încredere și respect de ambele părți.