Radio Simplu

Aceasta fetita a intors scaunele juratilor in doar cateva secunde!

V-ați pus vreodată întrebarea de ce cântăreții de muzica clasica pot interpreta o lucrare vocala fără sa aibă nevoie de amplificare si cum reușesc ei sa cânte si sa acopere cu volumul vocii lor o orchestra si un cor de 200 de persoane?

Dar oare de ce in muzica ușoară, pop, rock, jazz sau musical este nevoie de microfon?

De fapt ce se studiază in canto clasic? Dar in canto pop? Care sunt diferențele vocale dintre cele doua genuri?

Instrumentele după cum știți au cutie de rezonanta, placa de rezonanta sau in cazul instrumentelor de suflat si nu numai, o varianta de producere, amplificare si evacuare a sunetului.

Vocea umană, un „instrument” complex, are doua cutii de rezonanta: cutia craniana(capul) si cutia toracică (pieptul).

Pentru artistii vocali vocea de cap sau vocea de piept ( head voice si chest voice) sunt termeni comuni dar știți voi oare ce înseamnă aceste cuvinte?

Cathrine Sadolin in tratatul ei de tehnica vocala „Complete Vocal Technique” face o clasificare interesantă a registrelor vocale pe care o redau mai jos:

Ambitus/ registers/PITCH

1.sub-register

2.chest-register

3.mixed register

4.head-register(woman) or falsetto (men)

5.flute-register(woman)/ high falsetto(men)

In canto clasic vocea este studiată aproape in exclusivitate in emisia vocii de cap.

Mai exact studiul in canto clasic se ocupa de impostație. Impostatia este pozitionarea sau trimiterea sunetului in cutia craniana (vocea de cap) care are in componenta ei șase cavități numite sinusuri sau in termeni vocali rezonatori.

Practic studiul in canto clasic consta in plasarea (impostarea) sunetului produs de corzile vocale in cele trei perechi de sinusuri.

Cele 3 perechi de rezonatori (sinusuri) sunt: rezonatorii maxilari, poziționați la baza maxilarului superior, rezonatorii etmoidali așezati in spatele piramidei nazale(de o parte si de cealaltă) si rezonatorii frontali localizați in partea mediana a frunții, deasupra nasului.

Cum va spuneam, in studiul muzicii vocale clasice, sunetele produse sunt direcționate spre aceste cavități numite sinusuri sau rezonatori si cu cat mai bine atinse aceste zone cu atât vibrația sunetelor este mai puternica si sunetul se amplifica (se aude mai tare).

Mai pe întelesul tuturor, sunetul trecut prin aceste găuri ale capului se aude foarte tare.

In canto pop insa, studiul vocii de cap nu este atât de mult legat de impostația vocii, care prin plasarea in rezonatori devine extrem de metalică si ar deveni puternic contrastanta cu celelalta emisie folosită in canto pop – chest voice, dar de multe ori cu elevii mei lucrez si impostație pentru o mai sigura plasare a sunetului in rezonatori dar si pentru întărirea sonoritatii vocii de cap, insa in doze mici si mai ales pentru deprinderea emisiei si obișnuirea cu senzatiile create de folosirea cavităților capului.

Senzația pe care trebuie sa o simțim cand cântam in head voice trebuie sa fie de vibratie in zona capului.

Cu cat rezonatorii sunt folosiți mai mult vibrația capului devine mai intensa si e posibil sa simțiți o ușoară amețeala.

Sunetele in vocea de cap neimpostata si care sunt cel mai des folosite si in canto pop sunt nonmetalice. Cu cat impostam mai mult vocea cu atât ea se va auzi mai tare.